ACŢIUNILE ILEGALIŞTILOR DIN BAIA MARE

În anii 1931-1932, au avut loc o serie de evenimente a căror desfăşurare era urmărită cu atenţie de cititorii ziarului local, de factură liberală, Baia Mare. Totul a început în toamna anului 1931, când, in noaptea de 7 septembrie, un grup de persoane neidentificate a arborat în turnul bisericii reformate din oraş un steag roşu cu însemne comuniste.

Autorităţile au demarat investigaţii şi, abia în luna decembrie 1931, ziarul menţiona într-un scurt articol faptul că la Baia Mare au avut loc o serie de arestări. Alte detalii nu erau furnizate, întrucât era „în interesul cercetărilor, cari continuă încă intens“. După încă o lună, în ianuarie 1932, subiectul revine în atenţia cititorilor, de această dată fiindu-i acordat un spaţiu mai mare.

Autorităţile din nordul Ardealului ştiau de mai multă vreme că în preajma oraşului Baia Mare, principalul centru minier al regiunii, activau mai mulţi agitatori comunişti, care încercau „a semăna idei revoluţionare printre ţărani şi muncitorii minieri şi cari împărţeau manifeste incendiare. Au format nuclee clandestine, ţineau şedinţe secrete în cari complotau contra ordinei și sistemului actual de stat“. S-a organizat un pluton de jandarmi, cu raza de acţiune în patru plase: Baia Mare, Copalnic Mănăştur, Oaş Seini, Şomcuta Mare. Comandant al acestui pluton a fost numit locotenentul Gheorghe Popescu, „un factor de urmărire de primă clasă“ şi care, în perioada următoare, va fi transformat într-o adevărată vedetă locală, ca urmare a implicării sale în cercetarea unor cazuri ajunse celebre în regiune. Locotenentul Popescu a dat ordin subalternilor din toate posturile de jandarmi din regiune să facă toate investigaţiile pentru descoperirea cuiburilor comuniste, care „mai ales în cursul iernii au început să activeze din ce în ce mai intens“.

Acest articol a fost publicat în Articole apărute în reviste. Salvează legătura permanentă.