Cu povestea Melusinei au crescut generaţii întregi de copii din toate colţurile lumii. Fraţii Grimm sau Hans Christian Andersen şi-au rescris propriile variante ale basmului, în care o preafrumoasă sirenă se îndrăgosteşte de un cavaler. Urmează o căsătorie, un castel şi un regat prosper, o familie fericită cu mulţi copii – dar totul se prăbuşeşte când intervine trădarea.
Rădăcinile mitului coboară adânc în istorie. Cu mult înaintea lui Homer, desene reprezentând sirene, prea frumoase femei cu forme ciudate, alături de bărbaţi puternici, au fost descoperite în Egiptul antic sau în vechea Asirie. Diverşi cercetători au încercat să îi descopere originea, mulţi pledând pentru varianta celtică a obârşiei, subliniind însă şi că s-ar putea ca aceasta să fie doar o simplă variantă a unei legende mult mai… „bătrâne“.
Una dintre cele mai vechi poveşti de dragoste ale lumii, indiferent de limbi şi tradiţii, păstrează un trunchi comun: într-o noapte, un tânăr nefericit, aproape pe culmea disperării, la un pas de sinucidere, alege să străbată întortocheatele cărări ale unui codru de basm. La miezul nopţii, când luna începea să strălucească printre coroanele copacilor seculari, într-o poieniţă, trei preafrumoase fete i se ivesc în cale. Una îl fascinează pe vecie şi cei doi îşi jură dragoste eternă. Cu o singură condiţie, alesul să îi respecte intimitatea unei singure zile pe săptămână. Urmează o căsătorie spectaculoasă, o viaţă la castel fără griji, o familie cu din ce în ce mai numeroşi membri, un regat înfloritor… Gelos, fratele nobilului nu se poate stăpâni şi încearcă să îşi pună ruda de sânge pe gânduri. Oare ce face cumnata în ziua în care tuturor le era interzis să o întâlnească?! Nu cumva s-ar ocupa cu lucruri nepermise?!
