Modificările survenite în plan social, politic, juridic, economic şi educativ în Principatele Române la începutul secolului al XIX-lea au avut urmări nebănuite asupra familiei din mediul urban. În primele cinci decade ale veacului, relaţiile familiale s-au modificat şi au parcurs toate etapele, de la geloziile fanariote la pasiunile fulgerătoare şi morbide ale epocii romantice, spre a ajunge la o totală indiferenţă domestic-matrimonială, dominată de plictiseala dintre soţii a căror unire nu se baza pe sentimente sincere, ci pe aranjamentele unor terţe persoane, dictate de considerente politice şi pecuniare, pentru unirea moşiilor, mărirea averilor şi atingerea unui statut înalt.
Generalul conte Alexandre de Langeron, refugiat regalist francez ce-şi pusese sabia în slujba ţarinei Ecaterina cea Mare, nota: „În 1806 am găsit încă multe dintre aceste doamne în costum oriental, casele fără mobile şi soţii foarte geloşi. Dar revoluţia care a urmat la Iaşi, apoi la Bucureşti şi în provincie a fost rapidă şi completă. La capătul unui an toate doamnele moldovene şi valahe au adoptat costumul european. […] Moldovencele, ştiind că în ţările civilizate o femeie de bon ton trebuie să aibă un amant, şi-au luat câte doi, ca să fie şi mai la modă“.
(…)
Acest articol a apărut în numărul din martie 2013 (552). Pentru a putea citi tot articolul trebuie să vă abonaţi aici.
