Relaţiile familiale în societatea urbană românească încep să fie recunoscute ca fiind foarte laxe: căsătoriile se încheiau şi se desfăceau cu uşurinţă, iar partenerii rămâneau în raporturi amicale, fără a-şi purta pică. În unele cazuri, rare ce-i drept, înalta societate era zguduită de câte un scandal, dar acesta era repede dat uitării sau se transforma în motiv de haz prin saloanele atât de avide de cancanuri şi picanterii de budoar.
Chiar domnitorii dădeau exemple proaste supuşilor lor: Mihail Sturdza divorţează, în 1822, de soţia Eliza, născută Rosetti, cu care deja avea doi fii, pe Dimitrie şi Grigore. Eliza se recăsătoreşte cu rivalul la domnie al fostului soţ, Constantin Paladi, ce devenise general inspector al Miliţiei Moldovei. Paladi va creşte cele două odrasle până la majorat, când vor fi luate sub oblăduirea tatălui, care le hărăzise o strălucită carieră militară, Dimitrie ajungând chiar hatman. Mihalache Sturdza, îndrăgostit de o verişoară, Smaranda, născută Sturdza şi măritată cu aga Alexandru Balş, promisese că o va divorţa pentru a o face doamna ţării după ce va fi uns domn. Dar, la Istanbul, prin uneltirile lui Ştefan Vogoridi, fostul caimacam al Moldovei, ce-şi dorea cel puţin fiica urcată pe scaunul domnesc dacă el nu putuse obţine această favoare, obţine de la sultan promisiunea că Sturdza nu va primi învestitura decât dacă se însoară cu Smaranda Vogoridi, ceea ce Mihalache a şi făcut pentru a nu pierde domnia.
(…)
Acest articol a apărut în numărul din aprilie 2013 (553). Pentru a putea citi tot articolul trebuie să vă abonaţi aici.
