COBILIŢA LOR DE TOATE ZILELE…

Mijloc tradiţional de transport, bazat pe principiul cumpănirii greutăţilor purtate pe corp, cobiliţa se mai numeşte „gujbă“ în zona Mureşului, „coacă“ în Banat, „coromâslă“ în Moldova şi Bucovina. Imaginarul popular a mai numit-o şi „căluţ“, „cosaş“ sau „lebădă“ (pentru eleganţa şi simplitatea formei, pentru perfecţiunea şi frumuseţea fasonării extremităţilor de care erau atârnate poverile şi care o făceau să semene cu gâtul unei lebede).

Rod al inventivităţii şi al stăpânirii tehnicii populare, cobiliţa este un mijloc de purtare-transport prin intermediul locomoţiei, prin care se asigură deplasarea unei importante cantităţi de „povară“. Negustorul cu cobiliţa era un negustor ambulant, iar oltenii reprezentau cea mai numeroasă categorie a acestora. De aceea în Oltenia cobiliţa se folosea indiferent de anotimp, fie pentru transportarea mâncării la câmp, în două oale „înmănuşate“ (cu o singură toartă), care asigurau un bun echilibru pentru a nu fi vărsat conţinutul; pentru transportul apei de la izvor sau de la fântâna satului (în ulcioare, găleţi de aramă, de tablă sau „din cele smălţuite“).

Acest articol a apărut în numărul din October 2013.

Pentru a putea citi tot articolul trebuie să vă abonați
aici

This entry was posted in articole, Uncategorized. Bookmark the permalink.