DECOLARE NEAPROBATĂ DE LA PEENEMŰNDE

În ultimele luni de război Hitler primea scrisori în care expeditorii îi prezentau planuri naive de arme, invenţii care să ducă la mult visata victorie: ameliorarea staţiilor radio, a pâlniilor pentru alimentarea cu combustibil a tancurilor Tiger, construirea de rachete dotate cu plasă sau a celor dotate cu paraşută. Autorii lor erau convinşi că bombardierele inamice aveau să se încâlcească în învălmăşeala de cabluri din oţel „atârnate“ în cer.

În acest timp, încă din 1936, în „rezervaţia“ lui Goering, baza ultrasecretă de la Peeneműnde, pe mica insulă Usedom (445 km) de la Marea Baltică, la vărsarea Oderului, erau testate cele mai noi tipuri de avioane. Funcţiona acolo, folosind munca prizonierilor, un centru secret de fabricare a rachetelor şi bombelor zburătoare, condus de Wernher von Braun (1912-1977), un inginer genial de numai 32 de ani, numit director tehnic de Hitler personal. De pe cele zece platforme de lansare, dispuse de-a lungul litoralului, noaptea plecau spre cer, lăsând în urma lor limbi de foc, V1 şi V2, cu care germanii sperau să lovească New Yorkul.

La 16 iunie 1943 prof.dr. Reginald Victor Jones (Magazin istoric, nr. 6-7/1980) a identificat o rachetă pe o fotografie aeriană executată deasupra insulei din Marea Baltică. Două luni mai târziu englezii au bombardat masiv centrul ultramodern de cercetări (operaţia „Hydra“). Nemţii au pierdut 600 de oameni.

Acest articol a fost publicat în Articole apărute în reviste. Salvează legătura permanentă.