Xue Fucheng s-a născut la 12 aprilie 1838, în oraşul Wuxi din provincia Jiangsu, într-o familie de intelectuali puţin înstărită. De mic a fost educat cu multă exigenţă de părinţi, alături de alţi cinci fraţi şi o soră, în spiritul însuşirii temeinice a lucrărilor vechi, spre urcarea treptelor sociale prin examenele feudale. Răscoala taipinilor (Taiping Tianguo), izbucnită în 1851, precum şi războiul opiului de dinainte au pus dinastia Qing într-o situaţie dificilă, de mare decădere, ceea ce l-a făcut pe adolescentul Xue să se îndoiască dacă să urmeze calea tradiţională de afirmare.
A început prin a îmbrăţişa concepţia „cunoştinţele în slujba ţării“, promovată de cărturarii Gong Zizhen (1792-1841) şi Wei Yuan (1794-1857), preocupându-se nu numai de lectura bogată, dar şi de însuşirea unor ştiinţe aplicative, cum sunt astronomia, geografia ş.a. Mulţi ani s-a cufundat în carte, apoi s-a căsătorit şi a făcut copii, în casa părintească în declin, afectată de moartea tatălui şi devastările provocate de război. A reuşit să se remarce în vara anului 1865, datorită unui anunţ pentru recrutarea talentelor dat de Zeng Guofan (1811-1872), om politic, comandant de armată şi literat de rezonanţă al dinastiei Qing. Xue i-a adresat o amplă scrisoare redactată peste noapte, în care şi-a formulat sistematic reflecţiile asupra vieţii politice şi sociale, precum şi propunerile pentru reformarea ţării. Zeng Guofan l-a chemat la o discuţie şi i-a apreciat mult comportarea şi formarea intelectuală. I-a reţinut pe el şi pe un frate al său drept consilieri. A fost însărcinat să se ocupe de problemele administraţiei şi de afaceri diverse pe lângă Zeng Guofan, timp de şapte ani, perioadă în care şi-a dezvoltat competenţele şi a acumulat o bogată experienţă în guvernare.
