FATA CARE S-A FĂCUT BĂIAT ŞI A TRĂIT O SUTĂ DE ANI (1)

Cititorul este avertizat de la bun început că nu este vorba despre o operaţie de schimbare a sexului, ci despre o formulă sau ficţiune juridică prin care, în lipsă de urmaşi pe linie masculină, un tată sau un consiliu de familie atribuia rolul de băiat unei fiice, care moştenea astfel numele de familie şi averea părintească. Fata devenită băiat se „însura“ cu un tânăr, în general de condiţie mai modestă, care accepta să se „mărite“, se instala în casa fetei şi adopta numele ei de familie, abandonându-l pe al său; adică exact cum făceau şi mai fac adesea fetele la măritiş. Copiii născuţi din această căsătorie purtau şi ei numele mamei, devenită cap al familiei, care îşi prelungea astfel existenţa în aşteptarea ivirii unui moştenitor de sex masculin.

Prima operaţie – transformarea fetei în băiat – se numea „aşezare de fiică să-i fie în loc de fiu“. Cunoaştem astfel de cazuri în Muntenia începând din secolul al XV-lea. A doua – căsătoria cu roluri inversate – purta numele de „ginerire pe curte“. Ele au fost utilizate în special de marile familii boiereşti dornice să-şi continue numele şi, desigur, să menţină coeziunea domeniului funciar care făcea forţa lor. Operaţia se făcea cu ştirea şi aprobarea voievodului şi a Sfatului domnesc. În caz de desherenţă, deci de lipsă de moştenitori, domnii Ţării Româneşti – căci de această ţară ne vom ocupa – aplicau „prădalica“, confiscarea domeniului şi trecerea lui în stăpânirea Coroanei, care putea dispune de el după voie. Transformarea fetei în băiat era răspunsul familiei şi la această practică.

Fata-băiat despre care vom vorbi se numea Maria şi era născută în familia boierilor Floreşti, unul dintre cele mai vechi şi mai importante clanuri nobiliare din Oltenia, cu o existenţă dovedită documentar de peste şase secole. Nu cunoaştem anul exact al naşterii ei, care poate fi totuşi plasat cel mai târziu în jur de 1520. Într-adevăr, mama ei, Stana (Stanca), era născută câţiva ani înainte de 1480, iar tatăl, marele vornic Drăghici din Floreşti, născut pe la 1470, moare în 1537, la capătul unei activităţi politice de peste 30 de ani. În schimb, cunoaştem cu oarecare aproximaţie anul morţii ei: după august 1620 şi înainte de 1 iunie 1622, mai aproape de ultima dată.

Acest articol a apărut în numărul din September 2013.

Pentru a putea citi tot articolul trebuie să vă abonați
aici

This entry was posted in articole, Uncategorized and tagged , , , , , . Bookmark the permalink.