FRAŢII BARBAROSSA – STĂPÂNII MEDITERANEI

Secolul al XVI-lea este considerat Secolul de Aur şi de spanioli, şi de otomani. Motivaţii există de ambele părţi, dar istoriografia europocentristă a impus terminologia în favoarea Spaniei lui Carol Quintul (1516-1556) şi a lui Filip al II-lea (1556-1598).

Veniţi din stepele Asiei Centrale, turcii otomani s-au instalat pe continentul european cucerind, în 1453, Constantinopolul, capitala Imperiului Bizantin, devenit sub numele de Istanbul, din vremea lui Mehmed al II-lea (1444-1446; 1451-1481), capitala statului ce fusese întemeiat de Osman I (1281-1326).

Veacul al XVI-lea a fost „de aur“, pentru că sultanii Selim I cel Aspru (1512-1520), Süleyman I Magnificul (1520-1566) şi Selim al II-lea Beţivul (1566-1574) au cucerit Armenia, Mesopotamia, Siria, Palestina, Arabia, Egiptul, Rhodos, Cipru, Creta şi Ungaria, ducând Imperiul la apogeul puterii sale teritoriale. Acestor excepţionale cuceriri li s-au adăugat Tripolitania, Tunisia şi Algeria, oferite Istanbulului de către corsarii nord-africani numiţi Barbarossa (Magazin istoric, nr. 7-8/1968, 12/1986).

Născuţi în insula Mitilene (Lesbos), fraţii Orudj şi Hayireddin Barbarossa erau de origine greacă. Cel mai mare, Orudj (1474-1518), a devenit musulman şi pirat în arhipelagul grecesc. I s-a spus Baba Oruci (Tata Orudj), denumire care a devenit, în pronunţie europeană, Barbarossa. Departe de a avea barba roşie, deşi reprezentările imagistice occidentale tocmai asta subliniază la fraţii Barbarossa, Orudj s-a afirmat în 1492, când mica sa flotă de patru nave a preluat, transportat şi escortat, din Andalusia în Imperiul Otoman, fugari musulmani şi evrei din Spania decretului de expulzare a noncreştinilor (Magazin istoric, nr. 6/1995). Aceste fapte i-au conferit lui Orudj un prestigiu în lumea musulmană a Mediteranei.

Acest articol a fost publicat în Articole apărute în reviste. Salvează legătura permanentă.