INCIDENT LA REŞEDINŢA AMBASADORULUI ROMÂN LA TOKYO

La 1 septembrie 1959 au fost restabilite relaţiile diplomatice dintre România şi Japonia, întrerupte la 31 octombrie 1944, după ce România se alăturase coaliţiei antihitleriste. Gheorghe Gheorghiu-Dej, conducătorul României în acel moment, îşi propusese mai demult ca relaţiile diplomatice dintre cele două ţări să fie reluate, însă au intervenit sovieticii, care l-au „convins“ că „încă nu este momentul“, deşi ei o făcuseră din 1956. După restabilirea relaţiilor, România nu avea în Japonia o reprezentanţă, interesele sale pe spaţiul nipon fiind asigurate prin intermediul oficiului diplomatic de la Jakarta, Indonezia. În 1961, s-a hotărât înfiinţarea unei reprezentanţe diplomatice permanente în Japonia.

Dej a cerut spionajului românesc să se implice în îndeplinirea acestui obiectiv într-un timp cât mai scurt. El aprecia că Japonia poate fi pentru România un partener economic important, în principal pe linia schimburilor comerciale. Conducătorul statului fusese deja informat că mai multe firme japoneze îşi deschiseseră reprezentanţe în Germania Federală şi erau dispuse să intre în legături de afaceri cu ţările europene, inclusiv cu cele socialiste.

(…)

Acest articol a apărut în numărul din februarie 2013 (551). Pentru a putea citi tot articolul trebuie să vă abonaţi aici.

Acest articol a fost publicat în Articole apărute în reviste și etichetat cu , , , , , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.