ISTORIA ÎNTRE CERCETARE ŞI SUFICIENŢĂ

Mărturisesc că nu-mi face nicio plăcere să mă văd forţat să răspund în paginile unei reviste româneşti, care are un numeros public cititor de diferită formaţie şi cu cele mai variate interese de cunoaştere, la nişte observaţii care sfidează cunoscuta etichetă a dezbaterilor colegiale pe tărâmul cercetării şi scrierii istoriei. Am în vedere articolul lui Neagu Djuvara „O ciudată teorie despre numele Basarabiei”, un fel de replică la prezentarea favorabilă a cărţii mele În căutarea originii numelui Basarabia, pe care regretatul istoric Florin Constantiniu a publicat-o la sfârşitul anului 2011 în revista „Clipa. Magazinul actualităţii culturale româneşti”. Ceea ce m-a mirat cel mai mult în această replică, dincolo de lipsa practic totală a argumentaţiei sigure ce i-ar susţine demersul şi a faptului că textul ei conţine destule gafe factuale, este tonul ei apodictic, arogant şi contondent, care demarează chiar din start şi se menţine aşa până la ultima propoziţie. Astfel, după ce ia act de prezentarea favorabilă pe care academicianul Florin Constantiniu avusese bunăvoinţa să mi-o facă, venerabilul autor de variate istorii şi de felurite alte opere reacţionează astfel: „Când am citit mai departe rezumatul [de fapt, doar câteva propoziţii – I.Ţ.] ce ni se dă, al teoriei, cel puţin «extraordinare», a lui Ion Ţurcanu, mărturisesc că o introducere atât de favorabilă m-a surprins din partea unui distins istoric ca Florin Constantiniu“. Adică: cum e cu putinţă să fie prezentat favorabil cineva care şi-a permis să gândească altfel decât mine?!

(…)

Acest articol a apărut în numărul din ianuarie 2013 (550). Pentru a putea citi tot articolul trebuie să vă abonaţi aici.

This entry was posted in articole, Uncategorized and tagged , , , . Bookmark the permalink.