În această lună, se împlinesc 50 de ani de la vizita preşedintelui american John F. Kennedy în Berlinul Occidental (după al Doilea Război Mondial, oraşul fusese împărţit în patru sectoare: american, englez, francez, respectiv sovietic; primele trei sectoare formau Berlinul Occidental), ocazie cu care a rostit celebra sintagmă „Ich bin ein Berliner“ (Sunt un berlinez). Vizita liderului american a făcut parte dintr-un turneu de zece zile în Europa, între 23 iunie-2 iulie 1963, ce a cuprins Republica Federală Germania, Berlinul, Irlanda, Marea Britanie şi Italia. În 1963, Kennedy era eroul crizei rachetelor din Cuba (Magazin istoric, nr. 9/2003, 12/2012), cel care luptase pentru libertatea Berlinului de Vest de trei ani, fără încetare, şi promovase negocierile cu Uniunea Sovietică pentru reglementarea arsenalului nuclear.
Era prima vizită prezidenţială americană în Berlin, după cea efectuată în 1945 de Harry S. Truman (cu prilejul Conferinţei de la Potsdam) şi tot prima din partea unui şef de stat non-german, din cadrul NATO. Kennedy şi-a abandonat discursul pregătit, în favoarea unuia alcătuit ad-hoc, rămas celebru şi care a cucerit inimile vest-berlinezilor. În programul vizitei, Kennedy urma să aibă două alocuţiuni, în Rathausplatz şi la Freie Universität. Biroul German din cadrul Departamentului de Stat insistase, pe un ton moderat, dar ferm, să nu fie închise porţile relaţiilor cu Moscova. John Kennedy avea un stil de lucru şi de conducere franc şi informal.
Acest articol a apărut în numărul din iunie 2013 (555). Pentru a putea citi tot articolul trebuie să vă abonaţi aici.
