KÁDÁR NU DOREA SĂ SE CERTE CU CEAUŞESCU ÎN CINCI MINUTE

Diplomaţia statelor comuniste era un dans al mişcărilor strict codificate într-un limbaj de lemn, iar în interpretarea relaţiilor bilaterale frecvenţa întâlnirilor constituia un barometru extrem de sensibil al temperaturii dintre parteneri. Nicolae Ceauşescu şi János Kádár s-au văzut ultima oară în iunie 1977 la Debrecen şi Oradea, în cadrul unei întâlniri de lucru.

Între conducătorii comunişti existau vizite bilaterale la cel mai înalt nivel, care aveau loc în capitala unui stat şi întâlniri cu caracter de lucru desfăşurate într-un oraş din provincie sau uneori chiar în capitală. Vizita la nivel înalt dura mai multe zile în ţara gazdă, pe când întâlnirea de lucru se consuma în câteva ore ale unei singure zile.

În perioada 1968-1989 între România şi Ungaria a existat o singură vizită a unei delegaţii de partid şi stat la cel mai înalt nivel. János Kádár şi o delegaţie ungară au venit la Bucureşti în 1972, iar în 1977 şi în 1988 au avut loc două întâlniri cu caracter de lucru. Pentru două ţări oficial aliate şi prietene acest număr mic de întâlniri a fost ceva neobişnuit.

(…)

Acest articol a apărut în numărul din aprilie 2013 (553). Pentru a putea citi tot articolul trebuie să vă abonaţi aici.

Acest articol a fost publicat în Articole apărute în reviste și etichetat cu , , , , , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.