Sunt două sărbători din calendarul popular dedicate unor reprezentări mitice. Una, Lăzărel (Lazăr, Lazărul), de origine tracă, de cinstire a lui Dionysos, cealaltă, Flora, sărbătoare de origine romană, sunt marcate în calendarul popular una după alta, în Sâmbăta şi Duminica Floriilor. Lăzărelul este un ceremonial complex, care se desfăşoară după modelul colindelor. S-a practicat mai ales în sudul ţării şi Dobrogea, fiind cunoscut şi sub numele de Lazăr sau Lăzărică.
Pe Lazăr, mentalul colectiv îl păstrează în amintire ca fiind un tânăr păstor. Într-o zi poftind la plăcinte (sau azimă), şi-a rugat mama să-i pregătească şi lui aceste bunătăţi. Legendele spun că mama nu a putut fi înduplecată, iar Lazăr s-a supărat şi, de dorul plăcintelor, a plecat în pădure.
(…)
Acest articol a apărut în numărul din aprilie 2013 (553). Pentru a putea citi tot articolul trebuie să vă abonaţi aici.
