LIDERII SOVIETICI ŞI REUNIFICAREA GERMANĂ (3)

Tratativele dintre preşedintele Mihail Gorbaciov şi preşedintele George Bush, din 1-3 iunie 1990, de la Washington, au constituit o etapă specială, importantă, în discuţiile privind problema germană. Liderul sovietic a făcut eforturi să dovedească faptul că o aderare completă a Germaniei unificate la NATO era de neacceptat şi să propună soluţii alternative. În acelaşi timp, preşedintele S.U.A. a adopat o poziţie destul de rigidă: „Noi susţinem ca Germania unificată să fie membră NATO… NATO constituie un punct de ancorare şi de stabilitate“. În consecinţă, Washingtonul a continuat să sprijine o participare completă a Germaniei unificate la NATO. Profesorul V.P. Terehov sublinia: „Încă de la început, americanii au pus, înainte de toate, ca punct central al poziţiei lor, statutul de membru NATO al Germaniei unificate… Nu prea văd, aşadar, cum ar fi putut ei face dovada de flexibilitate în această chestiune… În timpul discuţiilor dintre Kohl şi Bush de la Camp David, cel din urmă a făcut într-o zi remarca: «N-avem nevoie de o a doua Franţă în NATO»“. Presiunea apăsătoare exercitată de Occident a dat roade şi, la Washington, liderul sovietic a acceptat concesii.

(…)

Acest articol a apărut în numărul din aprilie 2013 (553). Pentru a putea citi tot articolul trebuie să vă abonaţi aici.

This entry was posted in articole, Uncategorized and tagged , , , , , , , , , , , , , , , , , . Bookmark the permalink.