În prima zi a lunii august sunt prăznuiţi cei şapte fraţi-sfinţi, care au murit ca mucenici pentru apărarea credinţei în timpul domniei regelui Antioh al Siriei (cca 175-164 î.H.). În această zi se făcea agheasma pentru a stropi grădinile, spre a fi alungate insectele care produc pagube pomilor, legumelor şi zarzavaturilor. Gospodarii ţineau sărbătoarea pentru a fi ocrotiţi copiii de boli şi accidente năprasnice. Femeile nu aveau voie să taie cânepa în această zi, pentru că asupra lor şi a familiilor s-ar fi putut să se abată boli grave, mai ales frigurile… De asemenea, se credea că urşii ar putea să scoată snopii de cânepă din apă şi să-i distrugă…
Cei care se îndeletniceau cu creşterea albinelor „tăiau fagurii“ în această zi, le storceau mierea şi lăsau albinelor atâta cât le trebuia peste iarnă, ca hrană. De aceea, în unele părţi sărbătoarea se mai numea Macaveiul stupilor… Gospodinele pregăteau aluat şi coceau turte care se dădeau de pomană împreună cu vin îndulcit cu miere. Din ceara rămasă se făceau lumânări care se aprindeau când erau vijelie mare şi trăsnete.
