MARTIE-IUNIE 1963. CORESPONDENŢĂ FIERBINTE: DEJ – HRUŞCIOV

Cu ocazia celei de-a Patra Sesiuni a Comitetului Executiv al Consiliului de Ajutor Economic Reciproc (C.A.E.R.), care a avut loc la Moscova între 16 şi 21 februarie 1963, reprezentanţii blocului estic au luat în discuţie, încă o dată, problema creării unor organisme economice suprastatale. Bruno Leuschner (R.D.G.), A. Leseciko (U.R.S.S.), Otokar Simunek (Cehoslovacia) sau Antal Apró (Ungaria) au susţinut ideea stabilirii unui organism unic de planificare în cadrul C.A.E.R. şi a unor uniuni de ramură suprastatale pentru diferite domenii economice, precum producţia de maşini unelte, de maşini de transport, de rulmenţi şi „o uniune pentru sistemul energetic“. Conducerea „uniunii pentru domeniul energetic“ urma a stabili cât cărbune, gaz sau petrol trebuia să producă fiecarea stat membru al C.A.E.R., precum şi în ce ţară şi în ce ordine urma să fie construite centralele electrice şi cum trebuia distribută între statele C.A.E.R. energia electrică obţinută. Potrivit lui Leseciko, celelalte state membre ale C.A.E.R. considerau că „România putea da mai mult petrol şi mai mult gaz“ şi putea aduce la „cazanul comun“ al blocului resursele energetice pe care le avea, inclusiv „potenţialul hidroenergetic“ al Dunării. Această din urmă propunere ascundea, de fapt, interesul liderilor blocului estic faţă de proiectul hidrocentralei de la Porţile de Fier (Magazin istoric, nr. 2/2012), în care erau implicate, până la acel moment, doar România şi Iugoslavia.

Acest articol a apărut în numărul din December 2013.

Pentru a putea citi tot articolul trebuie să vă abonați
aici

This entry was posted in articole, Uncategorized and tagged , , , , , , . Bookmark the permalink.