MĂRTURIE DIN VEACUL AL XIX-LEA (3)

Începând cursul în mod regulat, la un singur obiect întâmpinam greutăţi, anume la limba franceză, care acolo se preda încă din clasa I, de care limbă eu nu aveam nicio noţiune. Dar, după puţin timp, putui învinge şi această dificultate, graţie câtorva dintre colegii mei de clasă, cari, pe lângă că-mi procurau caiete şi cărţile necesarii, dar apoi, în meditaţiile de seara din internat, învăţam împreună cu ei. În schimb însă, şi dânşii se ajutau cu mine la studiul limbii germane la traducerile şi analizele lor, limbă pe care eu începusem a o învăţa încă din clasa a II-a primară din Reghin, cu profesorul V. Dumbravă, în anii 1853-54. Aşa că la acest obiect eram mult mai înaintat decât dânşii, încât, după cum spuneau ei înşişi, la învăţarea lecţiei de germană cu mine, nu aveau trebuinţă de dicţionar.

Deşi nu eram intern, însă eram mai întotdeauna cu colegii mei de clasă, luându-mă la ora mesei în sala de mâncare, unde aveam tacâm printre ei, bineînţeles cu consimţământul tacit al intendentului şi directorului liceului. Vizitând din când în când pe profesorii Miclea şi Bărnuţiu, cari încă de la început s-au oferit a mă înlesni cu parale, pentru întreţinere, m-au sfătuit că e mai bine ca să nu mai iau masa la Internat, spre a le evita vreo observaţie din partea direcţiei liceului.

Acest articol a fost publicat în Articole apărute în reviste. Salvează legătura permanentă.