Între realizările patriarhului Miron Cristea – a cărui personalitate am început să o evocăm în numărul trecut al revistei – se află construirea Palatului Patriarhal şi sistematizarea zonei respective, repictarea Catedralei Patriarhale, construirea schitului de lemn din Topliţa, înfiinţarea Seminarului Teologic din Câmpulung pentru orfanii de război, a Academiei de Muzică Religioasă din Bucureşti (1928) etc.
Miron Cristea a reluat proiectul construirii Catedralei Mântuirii Neamului, lansat în 1881, când a început adunarea de fonduri pentru realizarea sfântului lăcaş. În 1925, guvernul Ion I.C. Brătianu a deschis un credit de 3 milioane lei pentru elaborarea planurilor şi pregătirea terenului. În legătură cu locul de amplasare au existat mai multe variante, între care Piaţa Ion C. Brătianu de lângă Universitate (propunerea lui Octavian Goga), Dealul Mihai Vodă (N. Iorga, Petre Antonescu), colina din Parcul Carol (arhitect Cristofi Cerchez) ş.a. Patriarhul Miron Cristea a optat pentru Piaţa Bibescu Vodă, aflată la poalele Dealului Mitropoliei, unde a şi pus piatra de temelie la 11 mai 1929. Cu toate demersurile şi eforturile depuse, Catedrala Mântuirii Neamului a rămas doar în stadiul de aspiraţie timp de opt decenii.
Sub conducerea lui Miron Cristea, Biserica Ortodoxă Română şi-a sporit prestigiul internaţional. Miron Cristea a vizitat Patriarhia Ecumenică din Constantinopol, unde a pledat pentru „crearea unui consiliu din reprezentanţi ai tuturor bisericilor ortodoxe autocefale, care să se întrunească periodic şi să pregătească proiectele de chestiuni cu caracter general pentru întregul ortodoxism“.
