MOSTAR (2)

Momentul eliberării Mostarului de către Divizia XIV a Corpului VIII Dalmat de partizanii titoişti, la 14 februarie 1945, a însemnat şi masacrarea de către aceştia a şapte franciscani croaţi, dintre care cinci erau oaspeţii mănăstirii franciscane din oraş.

Înfrângerea cetnicilor pan-sârbişti şi centralişti a determinat eşecul ideii realizării Serbiei Mari, care să includă Mostar şi toate teritoriile până la „Linia Amputaţiei“. De altfel, includerea Mostarului într-o Serbie Mare, care să constituie, alături de Croaţia trunchiată şi Slovenia, subiecţii unei Iugoslavii federale, fusese propovăduită de ideologul cetnic Stevan Moljevici încă de la 30 iunie 1941, în lucrarea Serbia omogenă, care revendica şi alipirea la Serbia a Banatului românesc, cu Timişoara. Programul lui Moljevici a fost asumat oficial de cetnici la „Congresul Sf. Sava“ din localitatea Ba, în ianuarie 1944.

Mostar, Serbia

Acest articol a fost publicat în Articole apărute în reviste. Salvează legătura permanentă.