Continuăm prezentarea monedelor cu origine slavă, după cele poloneze şi ucrainene, cu cele ruseşti. Bumaşcă, bilet de bancă rusească (rus. bumaşka), a circulat la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea. Carboavă, cu variantele cărboavă, caraboavă, caraboană, carborvan, carboanţă, cărăboanţă, este termenul de origine rusă (karboveţ), care a circulat la noi pentru rubla rusească în secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea. Apare frecvent în literatura epocii (I. Creangă, D. Zamfirescu, I.L. Caragiale, M. Sadoveanu şi alţii).
Copeică, cu variantele capeică (în Moldova, capie); în Rusia, unde se numea kopejka, avea valoare de o sutime dintr-o rublă. A fost emisă ca monedă de argint la 1585, devenită de bronz (1701). În perioada 1771-1774, administraţia rusă a bătut în monetăria de la Sadagura (sat din Bucovina, situat la 6 km de Cernăuţi, încorporat din 1965 în oraş) o copeică de bronz pentru folosirea în ţările române. Valora mai puţin de o para. Piesele respective destinate ambelor principate aveau imprimate pe o faţă stemele alăturate ale Ţării Româneşti şi Moldovei, ca o recunoaştere a unităţii lor. A fost prima încercare de a crea un sistem bănesc unitar al ţărilor româneşti.
