Societatea Divinului Mântuitor (Societas Divinis Salvatoris, SDS, pe scurt, Călugării Salvatorieni) a fost fondată la 8 decembrie 1881 la Roma, de un preot german, Pater Franciscus Maria a Cruce Jordan – Francisc-Maria al Sf. Cruci (1848-1918). Deşi în anul întemeierii societatea număra doar trei preoţi, inclusiv fondatorul, ea se va dezvolta relativ rapid, astfel că în anul 1889 le este încredinţată o misiune la Assam, în India.
În 1895 Pater Jordan îl trimite la Timişoara pe preotul-călugăr salvatorian P. Fridolin Cichy. Acesta, cu aprobarea episcopului diecezan Alexander Dessewffy, îşi începe aici activitatea ca misionar, bucurându-se de deschiderea şi sprijinul episcopului, al clerului, dar şi al orăşenilor. În 1896, episcopul le acordă salvatorienilor dreptul de a forma în Mehala – pe atunci o localitate separată de Timişoara – o „expozitură“ (comunitate ecleziastică inferioară, ca formă de organizare canonică, unei parohii). Tânăra comunitate călugărească fonda prima mănăstire din Timişoara, dar şi din Ungaria acelor vremuri. Actele au fost încheiate şi parafate abia la 21 noiembrie 1898, dată oficială a întemeierii.
(…)
Acest articol a apărut în numărul din martie 2013 (552). Pentru a putea citi tot articolul trebuie să vă abonaţi aici.
