PE VREMURI OAMENII ÎŞI TRIMITEAU SCRISORI (5-2013)

1940 a fost un an tragic pentru România. Uniunea Sovietică şi Germania nazistă începuseră deja cotropirea de teritorii pe seama vecinilor. După un ultimatum aberant, la sfârşitul lunii iunie 1940, ruşii ocupă Basarabia, Bucovina de Nord şi ţinutul Herţei. Rapturi asemănătoare pregăteau ungurii pentru Transilvania şi bulgarii pentru Cadrilater. La 1 iulie 1940, Carol al II-lea renunţa la garanţiile de securitate anglo-franceze şi apela la medierea Germaniei. Schimbul de mesaje din 15 iulie şi, respectiv, 26 iulie 1940 între Adolf Hitler şi regele Carol al II-lea este concludent pentru brutalitatea concepţiei politice a Führerului. Replica sentimentalistă a suveranului României ilustrează deopotrivă condiţia cumplită a ţărilor mici, a căror istorie se modelează mai totdeauna din jocul de putere al marilor agresori.

Cunoscute specialiştilor, des citate, cele două scrisori sunt mai puţin cunoscute publicului larg. Ele se păstrează şi într-o copie, în traducerea românească a vremii, la Biblioteca Academiei Române. Le reproducem fragmentar; părţile omise reprezintă frazeologia inerentă textelor diplomatice, menită să îndulcească pilula amară sau, după caz, să nu şocheze prea tare atotputernicia adresantului.

Acest articol a apărut în numărul din October 2013.

Pentru a putea citi tot articolul trebuie să vă abonați
aici

This entry was posted in articole, Uncategorized and tagged , , , , , , , . Bookmark the permalink.