Prin Decizia nr. 15/1945, din 31 mai 1945, pictorul Sever Burada a fost condamnat la moarte de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţiuni reunite –, în baza „Legii pentru sancţionarea crimelor de război şi a vinovaţilor de dezastrul ţării“. Sentinţă nedreaptă. Dar, în fond, cine a fost Sever Burada şi de ce a fost acuzat, ca să primească o astfel de condamnare?
Considerat, la un moment dat, ca şef al generaţiei de pictori ce s-au afirmat în al doilea sfert al secolului al XX-lea, Sever Burada este astăzi, din păcate, un mare uitat, un nedreptăţit, un necunoscut.
Născut la Craiova, la 14 ianuarie 1896, Sever Burada (pe numele adevărat Burădescu) a avut parte, încă din perioada studiilor la Liceul „Carol I“ din localitate, de excelenţi profesori artişti. A fost elevul pictorului Ioan Stăncescu-Giovanni, apoi al sculptorului Ion Dumitriu-Bârlad. Cu ei a început să înveţe desenul. Cu pictura a intrat cu adevărat în contact prin Grigore Negoşeanu. Acesta i-a pus în mâini primele tuburi cu culori, i-a dat primele lecţii. „Ca o umbră a lui, eu lucram ceea ce lucra el, dar cu mijloace mai modeste…“ – avea să mărturisească, peste ani, pictorul. Într-un an şi jumătate, Sever Burada a făcut progrese însemnate, astfel că în decembrie 1913, pe când era încă elev, a fost admis la Expoziţia pictorilor craioveni. Apoi, după terminarea liceului, a luat un prim contact cu Academia de Arte Frumoase din Bucureşti şi a trecut, timp de câteva luni, prin atelierul maestrului George Dem. Mirea.
