În anul III, timp de un semestru, am fǎcut „Ştiinţele Auxiliare“ cu profesorul Aurelian Sacerdoţeanu (1904-1976), un domn înalt, cu ochelari de culoare închisǎ şi ramǎ groasǎ, pǎr dat peste cap, puţin albit la perciuni, elegant, având costume de culoare închisǎ iarna şi gri vara, cravatǎ şi batistǎ asortatǎ. Intra în amfiteatru, se urca la catedrǎ, deschidea geanta de piele de unde scotea un dosar cu pagini bǎtute la maşinǎ. Materia era interesantǎ şi de o realǎ valoare practicǎ. Ne explica cum putem afla în ce zi a cǎzut Anul Nou în 1527 şi în ce zi va fi 1 mai în 2070; cum se citeşte o carte (în niciun caz aşezaţi în pat şi sǎ nu cumva sǎ facem „crima“ de a sublinia textul), cum se face o fişǎ (fiecare trebuie sǎ conţinǎ datele complete privind fondul, dosarul şi fila), cum se citeazǎ (dacǎ cineva a folosit un document înaintea noastrǎ, acela trebuie citat, dar sǎ facem şi verificarea dupǎ propriile fişe). De regulǎ, nu se uita pe foile din faţa sa decât pentru a ne da câte un citat din Marx, Engels, Lenin şi Gheorghiu-Dej; citatul nu avea legǎturǎ cu cele prezentate, iar noi înţelegeam cǎ „aşa trebuie“.
Îi plǎcea sǎ discute cu noi, în pauzǎ sau la consultaţii, dându-ne sfaturi utile pentru munca de cercetare ştiinţificǎ, îndemnându-ne sǎ nu credem pe nimeni pe cuvânt, ci sǎ mergem la Arhivele Statului, unde se aflǎ o adevǎratǎ „comoarǎ“. Când vorbea, se uita în jur, parcǎ pentru a vedea dacǎ nu-l pândeşte cineva. Era timorat, ameninţat cǎ-şi va pierde postul sau chiar libertatea. Aflasem cǎ în anul precedent, un student – Aristide Varghida –, membru de partid, venit din câmpul muncii, s-a prezentat la examen, dar a refuzat sǎ rǎspundǎ, zicând cǎ nu a vrut sǎ înveţe un curs care conţine grave confuzii ideologice şi politice. Iniţial profesorul nu i-a dat notǎ, dar a fost chemat la Biroul Organizaţiei de Bază şi apoi i-a pus 10.
