Înalţii demnitari din Ministerul de Externe al Germaniei naziste aveau pe birouri la începutul anului 1940 un dosar ce cuprindea o imagine detaliată a României. Purtând titlul Politica şi economia României, dosarul rezuma în 42 de file tot ce avea nevoie să ştie despre ţara noastră orice persoană cu putere de decizie în ierarhia nazistă, de la istorie şi organizare administrativă, până la geopolitică şi problemele de politică externă. Nu trebuie să surprindă faptul că dosarul în cauză sublinia mai ales punctele slabe ale României, ce puteau fi exploatate de Germania nazistă.
Dată fiind complexitatea şi anvergura temelor acoperite de acest dosar, dar şi faptul că nu este semnat, putem doar să bănuim că a fost alcătuit de o echipă de analişti care aveau acces la toate sursele de informaţii ale guvernului de la Berlin. Elementele generale sunt îmbinate în acest dosar cu detalii surprinzătoare, cum ar fi nivelul de implicare al unor cunoscuţi oameni politici în anumite firme româneşti. Dosarul Politica şi economia României cuprinde multe informaţii cunoscute, de aceea ne vom limita la prezentarea părţilor analitice care au fost de natură să influenţeze acţiunile decidenţilor din Germania nazistă.
Întregul dosar este străbătut de o întrebare cheie: cine deţine puterea la Bucureşti? Răspunzând la această întrebare şi prezentând caracteristicile persoanelor care exercitau puterea în România, alături de natura acestei puteri, autorii analizei descriau pârghiile prin intermediul cărora putea fi împinsă o întreagă ţară într-o anumită direcţie.
