ROMÂNIA, ACUM O SUTĂ DE ANI (MARTIE 2014)

Marele Război bate la uşă, dar România îşi vede cu hărnicie de treabă. Prezenţa alor noştri în străinătate e notabilă, iar încrederea în forţele lor nu i-a părăsit încă.

La începutul  primăverii 1914 ecourile războaielor balcanice nu se stinseseră încă. Cu excepţia Românei, toţi cei implicaţi în conflictul din anul precedent sunt nemulţumiţi. Se fac contestaţii, se constituie grupuri armate, sunt susţinute mişcări sediţioase pe teritoriul foştilor adversari. E o stare de efervescenţă războinică greu de clasificat pentru observatorul de mai târziu: e reverberaţia războaielor balcanice ori pregărirea psihologico-militară pentru ceea ce avea să înceapă peste doar câteva luni, în iulie 1914 – adică Primul Război Mondial?

Marii perdanţi erau desigur bulgarii; de aici şi cele mai mari agitaţii provocate de ei. După estimaţii occidentale, ţara lor suferise pagube  de 1,240 de miliarde franci (la care se adăuga pierderea Dobrogei, evaluată la 1,5 miliarde franci). Acum, Bulgaria primeşte 720.000 franci de la Ungaria, iar Austria îi face un „dar prietenesc“ de 80.000 de puşti şi 24 de tunuri. Le Temps informează, de la un corespondent din Petersburg, că un comitet macedo-bulgar plănuieşte o insurecţie, fiind ajutat de turci (care trimiseseră 20.000 de soldaţi deghizaţi) în Tracia occidentală. Ostentativ, vasul „Bulgaria“ recuperează 800 de conaţionali muritori de foame, aflaţi în portul Salonic. Comitetul „Dobrogea“, înfiinţat recent la Sofia, îşi propune să menţină spiritul naţional bulgăresc în provincia pierdută.

Acest articol a apărut în numărul din March 2014.

Pentru a putea citi tot articolul trebuie să vă abonați
aici

This entry was posted in articole, Uncategorized. Bookmark the permalink.