ROMÂNIA, ACUM O SUTĂ DE ANI (SEPTEMBRIE 2013)

Ecoul războiului se face încă simţit pretutindeni în ţările balcanice. Românii trec rapid la organizarea teritoriului dobândit în Dobrogea. Şi în restul ţării se simte optimismul biruitorilor. Luptele politice interne se exprimă deocamdată numai în intenţii. Liberalii, aflaţi în opoziţie, vin cu un program de reforme radicale. Moartea aviatorului Aurel Vlaicu e resimţită dureros de întreaga suflare românească. Curiozităţile, ca totdeauna, amuză şi binedispun pe cititorul presei române şi străine.

Balcanii sunt departe de a se fi liniştit după încheierea, în iulie 1913, a păcii de la Bucureşti. Au loc incidente de graniţă: grecii şi bulgarii se confruntă la Salonic. La Koriţa, în Slovenia, se constituie un batalion de 60 de femei, care se antrenează alături de bărbaţi în încercarea disperată de a nu ceda localitatea albanezilor. La Florina, în Grecia, sunt semnalaţi 2.500 de bulgari morţi de foame, iar turcii supuşi bulgari de acolo se refugiază în România. Tratativele care se desfăşoară între foştii beligeranţi sunt anevoioase (conferinţa turco-bulgară de la Istanbul pentru delimitarea noii frontiere). Unii apelează la medierea marilor puteri (în primul rând albanezii, care se pregăteau să-l proclame rege pe Wilhelm de Wied – înrudit cu familii domnitoare de seamă ale Europei; bunica soţiei sale era o Cantacuzină).

Acest articol a fost publicat în Articole apărute în reviste și etichetat cu , , , , , . Salvează legătura permanentă.