ROSENTHALII (1)

Modernizarea, sub toate aspectele ei, inclusiv cel al mentalităţilor, a determinat permeabilizarea treptată a graniţelor dintre majoritari şi minoritari. Întrepătrunderea celor două lumi s-a manifestat, în primul rând, în domeniul activităţilor economice, extinzându-se asupra celor culturale (lingvistice, literare, artistice, ştiinţifice). Mai conservatoare s-a arătat şi a rămas graniţa religioasă.

În lumea evreiască, această mişcare (născută în secolul al XVIII-lea), numită Haskala, preconiza ieşirea din ghetou, ştergerea graniţelor teritoriale dintre cartierele populaţiilor majoritare şi minoritare, integrarea culturală. Din partea populaţiei majoritare, noua orientare s-a manifestat prin acceptarea emancipării, prin acordarea cetăţeniei evreilor şi prin participarea lor la viaţa publică.

Primele manifestări ale acţiunii populaţiei româneşti şi evreieşti în direcţia Haskalei au apărut în timpul revoluţiei de la 1848. Din partea populaţiei majoritare, româneşti, purtătorii acestui curs au fost tinerii care au studiat în Franţa. Aici evreii dobândiseră egalitatea în drepturi în vremea Revoluţiei de la 1789. Expresia participării evreilor francezi la viaţa publică era prezenţa evreului Adolphe Cremieux în guvernul provizoriu instituit în februarie 1848, guvern de la care tinerii revoluţionari din Ţara Românească aşteptau un sprijin consistent şi la sfatul căruia au amânat declanşarea revoluţiei până în iunie 1848.

Acest articol a fost publicat în Articole apărute în reviste. Salvează legătura permanentă.