Concepţia iluministă (modernă) de renunţare la izolarea etnică, de integrare în viaţa comunităţilor populaţiei de etnie majoritară, fără a renunţa la specificul etniei minoritare, concepţie ce a animat activitatea pictorului C.D. Rosenthal (Magazin istoric, nr. nr. 3/2014), a călăuzit şi faptele altor membri ai familiei Rosenthal, Mauriciu şi Samuel (Solomon).
Trăind într-o altă etapă a evoluţiei societăţii româneşti, etapă de evoluţie, lipsită de bulversările specifice revoluţiei, dr. Mauriciu Rosenthal nu a avut prilejul să se implice în acţiuni „palpitante“ (eroice), precum C.D. Rosenthal. El şi-a dovedit, sub altă formă, ataşamentul faţă de cauza naţiunii române, contribuind, de fapt, la înfăptuirea practică a idealurilor pentru care luptaseră înaintaşul său şi ceilalţi revoluţionari de la 1848.
Nepotul lui C.D. Rosenthal, Samuel, a avut însă parte de o epocă mai frământată şi, într-un interval mai îndelungat decât cel trăit de unchiul său, a trecut, ca şi societatea românească, de la împliniri şi satisfacţii la crize.
Născut în 1872 la Bucureşti, Samuel Rosenthal a urmat cursurile Facultăţii de Drept de la Universitatea Bucureşti. Încă din facultate a activat în Liga pentru unitatea culturală a tuturor românilor. Obţinând naturalizarea în 1900, şi-a putut exercita profesia de avocat, în care s-a remarcat de timpuriu.
