Create cu cinci ani înainte de izbucnirea Primului Război Mondial, în condiţii pe care le-am prezentat deja (Magazin istoric, nr. 2/2013), cele două servicii, de contrainformaţii şi de informaţii externe, au fost obligate rapid să dea măsura valorii lor. Veţi fi probabil surprinşi să constataţi că rezultatele, apreciate de contemporani ca bune, nu au avut nimic spectaculos: niciun fel de recrutări la vârf, de penetrări în sferele înalte la Berlin sau la Viena, în tabăra inamicilor din acel moment. Nimic din ceea ce a făcut apoi farmecul lui James Bond. Poate nu au păstrat arhivele astfel de informaţii. Prima arestare a unui spion german s-a produs la 5 septembrie 1910. Cu o lună înainte, doi ofiţeri britanici fuseseră prinşi spionând în Germania. Kell a fost chemat de şefi şi întrebat dacă existau spioni germani care puteau fi oferiţi la schimb. A fost obligat să răspundă că nu existau.
(…)
Acest articol a apărut în numărul din aprilie 2013 (553). Pentru a putea citi tot articolul trebuie să vă abonaţi aici.
