SLUJITORII MAIESTĂŢII SALE, CARE NU… EXISTĂ (4)

 Am văzut în episodul trecut cum s-a descurcat serviciul lui Kell în anii Primului Război Mondial. Care au fost problemele cu care s-a confruntat organizaţia lui Mansfield Cumming şi ce succese a repurtat?

La 16 noiembrie 1910, Cumming cerea aprobare pentru plasarea unui ofiţer la Copenhaga, care să dirijeze o reţea de culegere de informaţii din Germania, în principal din porturile germane. Este prima menţiune despre instalarea unui rezident în afara Marii Britanii – sau şef de staţie, cum avea să fie cunoscut în terminologia serviciului. S-a cerut aprobare până la nivelul ministrului de Externe, care a vrut să ştie dacă legenda pregătită era suficient de solidă, încât, dacă era prins, se putea stabili vreo legătură cu identitatea lui anterioară ca ofiţer al Maiestăţii Sale. Merită menţionat că una dintre calităţile invocate de Cumming pentru respectivul ofiţer era şi aceea că dispunea de mijloacele materiale pentru a asigura acoperirea de om de afaceri, fără să facă apel la resursele serviciului. Până când să se obţină aprobarea, a survenit arestarea celor doi ofiţeri britanici în Germania, amintită şi în episodul anterior, şi întreaga operaţiune a căzut.

(…)

Acest articol a apărut în numărul din mai 2013 (554). Pentru a putea citi tot articolul trebuie să vă abonaţi aici.

This entry was posted in articole, Uncategorized and tagged , , , , , , , , , , , , , , , . Bookmark the permalink.