Printre instituţiile cărora li s-au adus grave prejudicii şi au suferit transformări radicale, după instaurarea comunismului, se numără şi Societatea Română de Radiodifuziune (S.R.R.). Fiind unul dintre cele mai lesnicioase mijloace de propagandă, a intrat în vizorul noilor conducători ai ţării, care au considerat că se impun modificări majore şi adaptări la noua structură politică, pentru ca instituţia să le servească interesele propagandistice.
La 24 august sediul S.R.R. este distrus în urma unui bombardament german; se va reface şi va fi dat în folosinţă noul sediu, tot în strada Berthelot, în anul 1952, după planurile vechi, comandate în timpul când era director Vasile Ionescu (Magazin istoric, nr. 12/1993).
După 1944, schimbările în S.R.R. au fost majore: s-a elaborat un nou Regulament de Organizare şi Funcţionare al Societăţii, deosebirea esenţială fiind politizarea în acord cu noua ordine socială. Naţionalizarea din 1948 a inclus şi S.R.R., care va trece total în subordinea statului.
