Excelent orator, bun negociator, dar şi un publicist de succes, Take Ionescu şi-a pus în valoare toate calităţile pentru a reuşi să pătrundă la vârful politicii româneşti. Şi-a început cariera politică în Partidul Naţional Liberal. A trecut la conservatori, unde a simţit – probabil – că va reuşi să avanseze mai uşor. Chiar dacă beneficia de concurenţa unor oameni politici precum Titu Maiorescu, Nicolae Filipescu, P.P. Carp sau Alexandru Marghiloman, Take Ionescu a reuşit să se impună ca o figură centrală a conservatorismului românesc.
După fuziunea tuturor facţiunilor conservatoare, în 1907, P.P. Carp a devenit liderul absolut al Partidului Conservator. Această ascensiune a liderului junimiştilor de la Iaşi l-a adus în concurenţă directă cu Take Ionescu, care aspira şi el să ajungă la conducerea conservatorilor. În cele din urmă, Take Ionescu părăseşte partidul şi înfiinţează Partidul Conservator-Democrat.
Chiar de la primele participări la alegerile parţiale, Partidul Conservator-Democrat a obţinut victorii nescontate în mai multe colegii. Cu toate acestea, P.P. Carp a rămas imperturbabil, ştiind că regele nu-i va acorda puterea lui Take Ionescu. La insistenţele regelui, Carp iniţiază tratative de reconciliere cu Take Ionescu.
