UN CAVALER MEREU PE DRUMURI

De multe ori, nu pare suficient să te naşti într-o familie princiară. Dacă eşti al doilea sau al treilea născut, şansele de a-ţi atinge visul de mărire suprem sunt aproape nule. Dar, poate la fel de multe ori, prin voinţă şi puterea minţii poţi să înfrângi sorţii oarecum neprielnici şi să te impui, învingător şi model peste timp. Filip al II-lea, rămas în istorie după porecla extrem de reprezentativă – „cel Îndrăzneţ“ – a dovedit că orice poate fi realizabil, chiar dacă nu eşti frumos, nu eşti zvelt şi, cu atât mai mult, eşti doar al patrulea moştenitor al regelui.

Un început de an – 1342 – friguros la Pontoise, un orăşel destul de prosper, ce număra, în acele timpuri, aproximativ 10.000 de suflete. Războiul de 100 de ani (1337-1453) dintre Franţa şi Anglia îi conferise, în strategia de apărare franceză, şi un important caracter militar. Prezenţa cuplului regal Ioan al II-lea cel Bun (1350-1364) şi Bonne de Luxembourg (1315-1349), fiica regelui Ioan I de Boemia (1310-1346), i-a adus şi mai multă strălucire, cu atât mai mult cu cât, la 17 ianuarie, se năştea al patrulea copil al familiei şi, de altfel, şi ultima ei progenitură – un băiat, botezat Filip.

(…)

Acest articol a apărut în numărul din martie 2013 (552). Pentru a putea citi tot articolul trebuie să vă abonaţi aici.

This entry was posted in articole, Uncategorized and tagged , , , , , , , . Bookmark the permalink.