Mostar (srb.-cr. „podar“), oraş al podurilor şi al podarilor, simbolul legăturilor, dar şi al conflictelor dintre vorbitori ai unor limbi şi creatori ai unor culturi foarte apropiate şi în acelaşi timp atât de îndepărtate, este chintesenţa specificităţii Herţegovinei, regiune a cărei capitală tradiţională este.
Situat pe ambele maluri ale râului Neretva, cale de comunicaţii între Câmpia Slavoniei (sector al Depresiunii Panonice), masivul montan dinaric din Bosnia şi litoralul adriatic, Mostar constituie una dintre cheile de acces ale hinterlandului Balcanilor de Vest la ansamblul arealului maritim mediteranean.
Datorită poziţionării favorabile, locuirile în această zonă delimitată de Muntele Velez şi dealul Hum au dăinuit încă din perioadele iliră şi romană. În 1408, pe malul vestic al Neretvei a fost construită fortificaţia Cim, iar la mijlocul secolului al XV-lea fortificaţia Nebojşa şi turnul Herceguşa pe malul estic, între care accesul se făcea peste un pod. Din 1474 avem prima menţiune documentară a oraşului Mostar. După intrarea acestei părţi a Herţegovinei în componenţa Imperiului Otoman, în 1468, începe istoria urbană a localităţii, denumită în limba turcă Köprühisar.
