În numărul din 1 ianuarie 1944 al revistei elveţiene “Iubitorul de natură”, publicaţie trimestrială ce apărea la Zürich, era publicat un reportaj realizat cu cinci ani înainte. Reproducem pasajele cele mai interesante, cu evidentă relevanţă pentru cititorul de astăzi. Textele eliminate le-am marcat prin puncte de suspensie între paranteze drepte.
“Au fost din nou sărbătorile şi a venit timpul călătoriilor. De data asta, ţinta a fost România. Câţiva prieteni din Timişoara, pe care cu un an înainte îi cunoscusem în munţii Tatra, ne-au fost de mare ajutor. Împreună cu soţia am pornit din Elveţia, la început de iulie 1939, cu inimile deschise şi cu fanionul helvetic prins la rucsacurile noastre înalte. […] La Timişoara am fost primiţi cu bucurie de prietenii noştri. Ei ne-au oferit sprijinul şi să obţinem permisul de stat aici pentru o lună. Fără intervenţia lor ar fi trebuit să ne prezentăm la un birou de poliţie la fiecare trei zile. Rapiditatea cu care se obţineau hârtiile necesare de la autorităţi depindea de mărimea bacşişului. Peste tot, un ciubuc mare e firesc. Funcţionarul feroviar, de exemplu, îşi opreşte din bani în mod arbitrar. Totul e o consecinţă a salariilor proaste ale funcţionarilor, date cu întârziere.”