La 11 mai 1952, puţin după miezul nopţii, în perimetrul penitenciarului Jilava au fost executaţi maiorii Ion Dumitrache şi Nicolae Mihăilescu. Ofiţeri capabili, decoraţi pe Frontul de Răsărit, cei doi au fost condamnaţi pentru presupuse legături cu gruparea de partizani anticomunişti a locotenent-colonelului Gheorghe Arsenescu, fiind incluşi într-un lot de şapte militari, alături de căpitanul Ioan Radu, locotenenţii-majori Constantin Mihăescu şi Gheorghe Malaşincu, precum şi plutonierii Constantin Costraş şi Atanasie Firică.
Apărută în februarie 1948, iniţiativa coagulării unui grup de rezistenţă în Munţii Muscelului s-a dezvoltat rapid în săptămânile următoare, ca urmare a evoluţiilor socio-politice interne, dar şi a unei posibile modificări a contextului internaţional. În aceste condiţii s-a distins personalitatea militarului Gheorghe Arsenescu. Notorietatea, cariera, dar şi aura legendară pe care şi-a format-o în mentalul colectiv, în urma câtorva acţiuni spectaculoase prin care a reuşit să evite capturarea, l-au transformat pe Arsenescu într-unul dintre cei mai vânaţi oameni din România.