Sfârşitul secolului al XIX-lea a fost marcat, din punct de vedere stilistic, de uniformizarea liniilor, ca efect al progresului tehnic, dar şi de răspândirea ideilor privind igiena personală şi activitatea sportivă. După anul 1890 vestimentaţia începe să faciliteze libertatea de mişcare, ţinuta femeilor fiind cea care cunoaşte cele mai mari transformări, reuşind ca după mijlocul secolului al XX-lea să capete accente care altădată erau considerate obraznice sau chiar vulgare.
Arhitectura urbană din centrul Clujului şi-a definitivat la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea o mare parte din aspectul pe care îl are şi azi. Prin intermediul unei promenade imaginare, copii îmbrăcaţi în costum de „mariner“, liceeni cu chipie şi ecuson pe braţul drept, doamne elegante şi bărbaţi „bine“, guvernante şi ţărani pot fi văzuţi pe străzile Clujului într-un soi de tihnă tipic ardeleană. Fotografia a păstrat peste timp stilul de viaţă al urbei, puterea economică a cetăţenilor, apartenenţa la o categorie socială sau profesională şi, cel mai important, justifică ideea că haina nu este un simplu acoperământ, ea trădează clar rolul jucat în societate şi confirmă o formă de emancipare.
(…)
Acest articol a apărut în numărul din martie 2013 (552). Pentru a putea citi tot articolul trebuie să vă abonaţi aici.
