DE CE A REFUZAT ANGLIA SĂ AJUTE ROMÂNIA

În toamna anului 1938 România căuta disperată ajutor la aliaţii tradiţionali. Acordul de la München şi dezmembrarea Cehoslovaciei au făcut ca obiectivul primar al României să fie obţinerea de armament sau credite pentru înarmare. Doar că Marea Britanie a refuzat într-un mod politicos să sprijine România, chiar dacă penetraţia economică germană în Europa centrală şi de sud-est devenea din ce în ce mai agresivă. Calculele experţilor britanici spuneau că economia României nu putea susţine noi credite, iar propunerile ministrului Economiei Mitiţă Constantinescu pentru o infuzie masivă de capital englez în România au fost apreciate ca lipsite de rentabilitate.

Vizita regelui Carol al II-lea la Londra din toamna anului 1938 s-a vrut a fi un semnal de alarmă. Însă discuţiile detaliate asupra relaţiilor economice româno-britanice au fost relativ tensionate şi nu au ajuns la concluzii ferme. La 16 noiembrie 1938, regele Carol al II-lea s-a întâlnit cu lordul Leith-Ross, consilier al Guvernului Marii Britanii pe probleme economice. Lordul aprecia după această întâlnire, într-un raport către ministrul de Externe Halifax, că suveranul României „i-a repetat propunerile binecunoscute, a căror realizare este foarte dificilă“.

Leith-Ross rezuma cererile suveranului astfel: în primul rând găsirea unor căi pentru realizarea de investiţii britanice în România; punerea în practică a vechiului proiect de construire a unei baze navale britanice la Marea Neagră; construirea de silozuri; dezvoltarea industriei de conserve; capital pentru dezvoltarea reţelei de drumuri româneşti. Răspunsul oficialului britanic a fost dezamăgitor: chestiunea bazei navale britanice era considerată una politică, dependentă de evoluţiile ulterioare, iar restul proiectelor de investiţii depindeau foarte mult de măsura în care acestea puteau fi recuperate. În ceea ce priveşte grâul românesc, Leith-Ross a subliniat că preţul acestuia era mult peste preţul pieţei, ceea ce bloca orice fel de importuri britanice. În domeniul petrolier, politicile restrictive ale Guvernului de la Bucureşti făceau dificile investiţiile.

Acest articol a fost publicat în Articole apărute în reviste. Salvează legătura permanentă.