Septembrie 1927; în laboratorul din San Francisco al tânărului de numai 20 de ani Philo Farnsworh (1906-1971) se captează şi transmite prima imagine televizată: o simplă linie neagră, care avea însă să revoluţioneze lumea. Primul televizor comercial cu tub catodic a fost produs în 1934, la uzinele Telefunken, din Germania. Câţiva ani mai târziu, în 1938, ieşea pe piaţa Statelor Unite şi cel mai ieftin model (valorând 125 dolari, echivalentul a aproximativ 1.000 de dolari actuali!). Dacă războiul a oprit ascensiunea noului fenomen, primele decenii postbelice aveau să înregistreze impresionante creşteri: în 1954 56% dintre familiile nord-americane deţineau un aparat de televiziune, în timp ce, în bătrâna Europă, Marea Britanie înregistra, aproximativ în aceeaşi perioadă (1952), 1,4 milioane de fericiţi posesori ai magicei cutii producătoare de imagini.
Încetul cu încetul, televiziunea a devenit din ce în ce mai populară, transformându-se într-unul dintre cele mai importante instrumente în construirea oricărei cariere: un soţ sau o soţie perfectă, femeia fatală, directorul de succes, copilul minune, un viitor preşedinte… Cele mai importante evenimente intrau în casa fiecăruia, spulberând, cel puţin aparent, distanţele şi barierele. Încoronarea reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii, din 2 iunie 1953, transmisă în direct în mai multe ţări europene şi retransmisă în Statele Unite, devenise simbolul perfect. Vraja cutiei minune începuse să funcţioneze. Oare putea să fie lăsată liberă noua putere, fără niciun control, fără nicio cenzură?!
(…)
Acest articol a apărut în numărul din februarie 2013 (551). Pentru a putea citi tot articolul trebuie să vă abonaţi aici.
