Într-un articol publicat în cotidianul bucureştean România liberă din 15 iulie 1878, articol reprodus mai apoi şi de revista Familia din Oradea, se scria: „Cu ocazia războiului din urmă, când bravura românului s-a deşteptat din nou, opiniunea publică a aplaudat din nou pe toți aceia care, fie prin condei, fie prin penel, au întreprins să eternizeze faptele glorioase ale armatei noastre. Unii artişti mai norocoşi cu producțiunile lor – se scria mai departe în articolul amintit – şi-au atras mai curând atențiunea publicului. Sunt unii modeşti, care se luptă cu nevoile de tot felul şi lucrează retraşi şi chiar nu caută aplauzele publicului. Între aceştia din urmă putem număra şi pe pictorul Selageanu din Craiova“.
Descoperirea acestor rânduri, în ziare de epocă, ne-a suscitat atenția şi interesul. Cine este acest Selageanu, „pictor din Craiova“, care a încercat să prezinte cu mijloacele specifice profesiunii sale vitejia armatei române în Războiul de Independență? Cine este acest pictor despre care nimeni nu ştie nimic şi mai ales în ce constă moştenirea sa artistică? Merită el, oare, ca artist, să ne rețină atenția, se mai păstrează oare ceva din creația sa? Iată câteva întrebări la care a trebuit să căutăm un răspuns.
