Jovanka Broz (născută Budisavljevici), a văzut lumina zilei la 7 decembrie 1924, în localitatea Pecane din zona Lika a Croaţiei, areal locuit în acea perioadă în bună parte de etnici sârbi, ea însăşi fiind de naţionalitate sârbă. Jovanka a făcut primii paşi pe scena istoriei odată cu înrolarea în mişcarea de partizani condusă de Tito, care a luptat cu succes împotriva ocupaţiei Axei şi a colaboraţioniştilor locali şi a reuşit să refacă unitatea iugoslavă. Pentru curajul său în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, când a activat în Divizia a VI-a de partizani „Lika“, devenind cea mai tânără femeie cu grad de ofiţer (maior), Jovanka a fost decorată de două ori. L-a cunoscut pe Tito în mai 1944, în timpul Desantului de la Drvar, când paraşutiştii germani au încercat fără succes să-l captureze prin surprindere pe acesta.
Activând iniţial, din 1945, drept comisar sanitar pentru controlul calităţii hranei şi igienei lui Tito, a devenit în 1946 secretara personală a liderului iugoslav. A trebuit însă să colaboreze şi cu serviciul iugoslav de securitate OZNA (cunoscut în perioada comunistă sub numele de UDB-a). Atunci i s-a deschis Jovankăi şi poarta către sufletul lui Tito, odată cu decesul româncei timocene Davorianka „Zdenka“ Paunovici, iubita şi secretara mareşalului iugoslav, survenit la 1 mai 1946.
Există mai multe versiuni privind numirea Jovankăi ca secretară a lui Tito. Astfel, fie ministrul de Interne şi numărul doi în ierarhia iugoslavă, sârbul Aleksandar Rankovici, a solicitat candidate din toate republicile componente ale federaţiei şi dintre cele 50 de tinere a ales cinci, pe care i le-a prezentat lui Tito, care a preferat-o pe Jovanka pentru frumuseţea sa; fie Jovanka a fost desemnată secretară de croatul Ivan Stevo Krajacici, primul şef al serviciului de informaţii OZNA, omul de legătură dintre NKVD-ul sovietic şi Tito în perioada de până la ruptura cu Stalin din 1948, personaj controversat, de care şi mareşalul iugoslav se temea.
