La ziua hotărâtă, luându-mi rămas bun de la familia lui Dumbravă, am început, per pedes apostolorum, călătoria cea lungă. De aci înainte, pot zice, începe lupta grea pentru existenţă, pentru atingerea ţintei dorite; lupta cu peripeţiile ei variabile, în cari bucuriile, suferinţele şi dezamăgirile se vor succeda unele după altele. În prima zi de călătorie, după itinerarul indicat de profesorul Dumbravă, trecând prin mai multe sate româneşti şi săseşti, am ajuns seara la un sat aproape de Bistriţa, unde am mas peste noapte.
A doua zi, plecând mai departe, prin oraşul Bistriţa, capitala districtului cu acelaşi nume, şi prin mai multe sate, am ajuns spre seară la Mărăşeni, comună românească situată sub poalele munţilor dinspre Bucovina, trăgând în gazdă la o cârciumă.
A doua zi, continuând drumul, am trecut prin Pasul Tihuţa, care desparte Ardealul de Bucovina, urcând şoseaua ce şerpuieşte în zig-zaguri, care atinge aproape culmea muntelui, coborând în acelaşi mod spre Valea Putnei. De pe aceste culmi se zărea în depărtare spre partea stângă a şoselei Mănăstirea de la Putna, unde se află mormântul lui Ştefan cel Mare, cum şi înaltele coşuri cu fumul ce se urca la cer de la uzinele minelor de fier de la Iacobeni. Frumuseţea brazilor cu parfumul lor plăcut şi încântătoarea natură din acea regiune mă făcu ca, în acea călătorie de o zi, să fiu foarte vesel şi bine dispus, fără să simt oboseala drumului. Spre seară, am ajuns la Dorna Candreni, unde am tras în gazdă la preotul din localitate, fiind primit cu multă amabilitate; ba mai mult, după stăruinţa sa şi a familiei sale, a trebuit să rămân acolo şi a doua zi, 6 august, fiind zi de sărbătoare (Schimbarea la Faţă).
