La sfârşitul lunii noiembrie 2013, într-un interviu acordat ziarului New York Times, Zindzi Mandela declara: „Raţional, sunt conştientă că tatăl meu se află pe patul de moarte. Emoţional însă, nu sunt pregătită pentru aşa ceva“. Inevitabilul s-a produs în seara de 5 decembrie 2013 (ora 20.50). Nelson Mandela avea 95 de ani, patru luni şi 18 zile. Moartea punea capăt unui destin de excepţie. Viaţa sa a generat consistente producţii biografice, subiecte de film sau creaţii muzicale de mare succes. Victimă a represiunii politice (cuantificată în 27 de ani de încarcerare, între 1962 şi 1990), Mandela s-a impus, după eliberare, ca apostolul ideii de toleranţă şi reconciliere.
A fost condamnat la închisoare pe viaţă, la 12 iunie 1964, de un regim ce promova politica dezvoltării separate a raselor. Deşi oficializată abia în 1948, această realitate avea rădăcini adânci în timp, coborând până la 1652, anul sosirii burilor în Africa de Sud. Împotriva oprimării şi a segregării s-a ridicat elita grupată în „African National Congress“ (ANC, constituit în 1912), reprezentată la începutul anilor ’60 de tineri precum Nelson Mandela, Oliver Tambo, Govan Mbeki, Walter Sisulu ş.a. La 21 martie 1960 s-a produs masacrul de la Sharpeville. Atunci, în acest oraş, aflat la 65 km de Johannesburg, au fost ucişi de poliţie 69 de oameni, în timp ce demonstrau paşnic împotriva apartheidului.
