Ce poate fi mai provocator decât să fii invitat să vorbeşti despre aur sub acoperişul Băncii Centrale a României? Cu atât mai mult, în aceste zile, când ne aflăm la puţină vreme după ce pe piaţa aurului a avut loc o „crimă“ de mari proporţii.
Am reţinut îndemnul guvernatorului Isărescu de a de a fi relaxaţi la aniversarea de astăzi, aşa că vă spun şi eu, pe scurt, o „poveste“, dar una care este iconoclastă, pentru că propune o alternativă la originea fiinţei umane; este vorba despre tăbliţele sumeriene care ne povestesc despre venirea zeilor din ceruri pentru a exploata aurul de pe Terra şi, pentru că zeii nu puteau fizic să facă acest lucru, au creat omul, au creat fiinţa umană. Şi leagă în felul acesta naşterea fiinţei umane de povestea aurului. De aici până la thriller, istoria este foarte simplă. Sigur că aurul a fost şi rămâne „moneda supremă“ şi, împotriva tuturor Casandrelor, aş spune că este în continuare cel mai sigur plasament pe care îl putem face, e „plasa de siguranţă“ împotriva volatilităţii pieţelor financiare. Ştim cu toţii că atunci când scade dolarul, creşte aurul şi invers; creşte preţul petrolului – creşte şi preţul aurului; nesiguranţa economică şi politică într-o societate cresc din nou preţul aurului. Ce trebuie subliniat, înainte de a trece la acest thriller geopolitic despre care vreau să vă vorbesc astăzi, este că băncile centrale sunt cele mai mari deţinătoare de aur. Şi, totodată, ca urmare a thrillerului despre care vorbeam, şi cele mai mari pierzătoare în actuala criză, peste 560 miliarde de dolari, numai în ultimele două săptămâni.
Acest articol a apărut în numărul din iunie 2013 (555). Pentru a putea citi tot articolul trebuie să vă abonaţi aici.
