Aşa cum Regulamentul Organic a fost o formă incipientă de Constituţie (cu putere de lege între 1831 şi 1858), tot astfel Obişnuita Obştească Adunare a însemnat un început de parlament. Ocupaţia rusească (1829-1834), urmată de domnia lui Alexandru Dim. Ghica (1834-1842) au adus înnoiri în sistemul administrativ, dar accesul la conducerea ţării a continuat să se facă după criterii cenzitare şi de rang boieresc. Alexandru Creţulescu, fost (biv) mare vornic, din a cărui arhivă, aflată în posesia noastră, publicăm piesele de mai jos, nu pare bucuros să participe la alegerile „parlamentare“ şi invocă şederea în carantină – la acea vreme, ciuma şi holera făceau ravagii în întreg sud-estul continentului –, încât putea rămâne şi 40 de zile în lazaret. Fusese chemat să aleagă doi deputaţi (în locul unuia mort şi a altuia ajuns ministru) într-o adunare ce număra doar 20 de deputaţi.
În timpul ocupaţiei ruseşti, ca mai toţi marii boieri, fusese scutit de obligativitatea găzduirii ofiţerilor ruşi. Peste un an însă, administraţia orăşenească, în lipsă cronică de fonduri, dar plină de fantezie în inventarea lor, cere achitarea din urmă a sumei pe care ruşii, dacă ar fi ocupat casa, i-ar fi plătit-o lui Al.D. Ghica.
În 1836, în domnia lui Alexandru Dim. Ghica, se fac noi alegeri pentru Adunarea Obştească şi mitropolitul ţării, Neofit, e cel care îi convoacă pe alegători. Lista eligibililor e de 39 de persoane, căci afară de „sentimentele patrioticeşti“, erau necesare rangul boieresc şi venitul corespunzător. Lista aceasta reţine, de fapt, grupul politic majoritar care va conduce Ţara Românească până la Unirea Principatelor.
