Reconstituirea unui monument în Bucureştiul nostru ar trebui să devină o stare de normalitate într-o societate ce încearcă să îşi recupereze şi să onoreze tradiţiile şi înaintaşii.
În urmă cu aproape 90 de ani, la intersecţia străzilor Lipscani şi Carada, Mihail Oromolu, guvernatorul Băncii Naţionale a României din anii 1920-1924, inaugura, într-o amplă ceremonie, monumentul dedicat lui Eugeniu Carada, realizat de sculptorul francez Henri Dubois. Destinul acestui monument s-a întrerupt însă brusc în anii de început ai regimului comunist, când a fost distrus în împrejurări rămase încă insuficient cunoscute. Referindu-se la acest episod, academicianul Costin Murgescu nota, în lucrarea sa memorabilă Mersul ideilor economice la români, că demolarea statuii nu a fost făcută „spre paguba lui Carada, ci a celor care sunt dornici să cinstească istoria ţării lor“.
Printr-o remarcabilă coincidenţă, întâlnirea mea cu Eugeniu Carada a avut loc plecând tocmai de la monumentul lui Dubois. La începutul anilor ’80, pe când redacta Mersul ideilor, Costin Murgescu, cel care, de altfel, a fost primul care l-a menţionat pe Carada în rândul gânditorilor economici români, m-a rugat să mă interesez, împreună cu alţi colegi de la Institutul de Economie Mondială, de soarta acestui monument.
