Avântul economic, energia canalizată în desăvârşirea visurilor, reuşita financiară – de cele mai multe ori toate acestea s-au legat de personalităţi puternice şi inspirate, de numele unor familii ce şi-au lăsat puternic amprenta asupra timpurilor în care au trăit.
Treizeci de ani, din 1837 şi până în 1867, fraţii portughezi Pereire şi-au dominat epoca. Rolul de pionieri şi, totodată, de învingători le-a fost conferit nu numai de ideile prin care au anticipat, de pildă, rolul băncilor în dezvoltarea capitalismului, dar şi prin modul de abordare a problemelor economice, vizibil în strânsă legătură cu ideologia filosofului francez Saint-Simon (1760-1825).
La originile celor 30 de ani glorioşi, se poate spune că se află tradiţia familiei şi, mai ales, bunicul, Jacob Pereire, născut în Spania anului 1715. Persecuţiile, care determinaseră încă de la început familia de evrei să părăsească Portugalia, au îndreptat-o, de astă dată, către Franţa, unde, în 1741, s-a stabilit la Bordeaux.
Jacob era interesat de tot, de la matematică la medicină. Prima atracţie a reprezentat-o pedagogia. A pus la punct o metodă care îi permitea să comunice cu surdomuţii, învăţându-i să vorbească şi să citească. Rezultatele au fost atât de spectaculoase, încât au fost prezentate Academiei de Ştiinţe. Jean-Jacques Rousseau l-a descris ca pe „singurul om al timpului său care îi face pe muţi să vorbească“. Renumele său în Europa a fost mare, dar metoda a rămas necunoscută posterităţii, întrucât nimic din ceea ce a gândit şi experimentat nu a ajuns până astăzi. Amintirea îi mai e păstrată astăzi doar prin numele unei străzi din Bordeaux…