PLANUL VALEV A FOST DOAR UN PRETEXT

Anul 1964 rămâne unul aparte în istoria comunismului românesc. El marchează respingerea „planului Valev“, „Declaraţia de independenţă“, din aprilie, şi publicarea volumului K. Marx, Însemnări despre români. Au fost trei gesturi de sfidare deschisă la adresa Moscovei, greu de imaginat înainte. Indiferent dacă „planul Valev“ a fost o propunere strict ştiinţifică, iar respingerea lui numai un motiv pentru declanşarea acestui proces – cum consideră doamna Tatiana Pokivailova, constantă colaboratoare a revistei noastre –, cele trei măsuri au provocat entuziasm în societatea românească şi au atras o susţinere comparabilă cu cea pentru gestul de solidaritate cu Cehoslovacia, din august 1968. (Redacția)

Începând de la mijlocul anilor 1950, conducerea sovietică, susţinută de majoritatea ţărilor membre C.A.E.R., s-a orientat spre dezvoltarea diviziunii internaţionale a muncii, specializarea şi adâncirea gradului de cooperare între economiile naţionale, ceea ce corespundea legilor obiective ale dezvoltării mondiale. Acest lucru era condiţionat, după cum se sublinia în documentele P.C.U.S. şi în cuvântările liderilor lui, de „tendinţele obiective spre o accentuată internaţionalizare a vieţii economice, impusă în zilele noastre de tempoul rapid al progresului tehnico-ştiinţific.“ „Pe baza diviziunii internaţionale a muncii, a unei largi specializări şi cooperativizări a producţiei – sublinia primul secretar al C.C. al P.C.U.S. N.S. Hruşciov –, economiile naţionale ale ţărilor socialismului se vor dezvolta mai eficient, completându-se una pe cealaltă şi creând treptat un complex economic unic, închegat, în care fiecare să aibă locul lui, sarcinile lui şi în care fiecare ţară, fiecare popor să capete o bază tot mai temeinică pentru rezolvarea problemelor naţionale ale construcţiei socialiste.“

Acest articol a fost publicat în Articole apărute în reviste și etichetat cu , , , , . Salvează legătura permanentă.